Noaptea grea iarasi se lasa,
Vise negre ma apasa
Tresarind eu prin suspine...
O vad iarasi langa mine
Stand , veghind la capul meu
Ma intreaba dulce-n soapte :
“Ce e pui de plangi mereu,
Iar iti este somnul greu ?”
Dimineata, la trezire
Cu drag ea ma priveste
Raze de soare o-nconjoara
Desi abia el se iveste.
Zambetu-ti mi-e drag , mamico
Tot ce am mai scump pe lume
Si chipul tau cel mai dulce
Rupt din albele marilor spume
Zi de zi imi esti alaturi
Indrumand ai vietii pasi
Aratandu –mi ce e bine
Cum sa lupti, sa nu te lasi.
M-ai invatat inca de mica
Sa pretuiesc iubirea
Si ca mereu sa am speranta
Ca o sa vad si fericirea
Ea e o raza de lumina
Poposita –n viata mea
Ea e floarea din gradina
Ce rasare pururea !
Fiinta ei imi pretuieste ,
Intrece orice –avere
Cu ea, eu nu cunosc necazul
Si nici ce este o durere .
In semn de mare multumire
In dar de ziua ta...
Ti-am scris o mica poezie
Cu toata dragostea mea !
Hehe, am gasit poezia asta ratacita printr-un raft... imi place la nebunie pentru ca exprima cu inocenta copilariei tot ce simt pentru mama... chiar si acum la varsta asta, ea este cea mai de pret pentru mine. Te iubesc mama si iti dedic aceasta poezie ( pe care presupun ca nu ti-am citit-o niciodata )! In dar de ziua ta...
