sâmbătă, 11 decembrie 2010

Bunica...

Ca o icoana in altar
stralucitoare ca o stea
din universul planetar,
asa era bunica mea.

obrajii fini, brazdati de ani,
se-mbujorau cand ma vedea,
in brate gingas ma strangea,
asa era bunica mea.

cand negrul cal cel naravas,
in batatura ma trantea,
cu grija rana-mi oblojea,
asa era bunica mea...

sa ma fereasca de cel rau
mereu, mereu ma invata
ca sa ma rog la Dumnezeu,
asa era bunica mea...

 as da comori, as da oricat
macar un ceas sa fiu cu ea,
dar...dusa-i sus la Domnul sfant,
de mult,de mult...bunica mea...

ascultati: http://www.youtube.com/watch?v=dNZDIPvSLMg ( I cried my eyes out, and now i face the years, the way she loved me, vanished all the tears...)

miercuri, 8 decembrie 2010

Poveste...

Am facut un experiment azi intr-o ora de curs, impreuna cu prietena mea, Ioana, am incercat sa compunem o poezie: o strofa ea, o strofa eu. Iata ce a iesit:

Ioana: Imi doresc sa te privesc
           In razele soarelui
           Tu a zapezii craiasa
           In final a mea mireasa!

Gentiana: As da orice sa te sarut
               Ma pierd in ochii tai...
               Raman mereu mut
               Caci scapara vapai...

Ioana: In final destinul ne-a unit
           Eram ca soarele si luna
           La apus si rasarit...
           Am doborat minciuna! (vers modificat de Gentiana)

Gentiana: Tu - printul meu calare
               Pe-un inorog alb pur
               Eu-printesa zapezii tale
               Iubirea mea ti-o jur!

Ioana: Nasul  nostru e muntele,
          Iar nasa ne e marea
          Cununi vor pune pe tamplele
          Ce indeamna visarea...

Gentiana: Iar martori ne vor fi
              Copacii vechi s-izvorul...
               Legatura o va sfinti...
               Codrul Nemuritorul!

Ioana: Iubirea imbraca straie de gala,
          Aceasta e o seara regala,
          Dragostea sufletele le uneste,
          Tot ea de sus pe toti ne priveste...

Gentiana: Clopotei frumosi d-argint
               Ti-ai impletit in par
               Iar pielea ta superba...
               Miroase-a merisor!

Poezia nu este terminata, probabil o vom termina intr-o alta ora de curs :)

miercuri, 1 decembrie 2010

Visarea lui...

  Nu am lasat tacerea sa doarma...am ingropat-o in urechea mea surda si am rugat muzica sa se asterne peste sufletele noastre...M-ai provocat sa ma uit in ochii tai care ard mocnit cu taciuni si m-am predat in fata lor, lasandu-ma fermecat, precum sarpele ce iese din cos la indemnul muzicii vrajitorului sau...Am tavalit linistea prin nisipul plajelor pustii ce se intind in visarea ochilor nostrii si am transformat-o in zumzet. Mi-am izbit tampla de stelele fruntii razboi crunt si vai!...cum iti mai plactale si ti-am intanlit buzele...salbatice, moi, frumoase! M-au cucerit intr-o clipita si nici macar nu am avut timp sa protestez! Am ferecat clipita aceasta si as fi vrut s-o transform in eternitate...
  Tacere...muzica...ochii tai...liniste...iar zumzet...buzele! Ti le caut flamand in semiintuneric...mi-e dor de ele pentru ca au trecut 3 clipite fara sa le simt! Am furat ploaia de afara si am transformat-o in soarele semiintunericului nostru. Ne-am certat cu nebunia si-am agatat-o intr-un cui! Ne-am dusmanit cu puful din perne si l-am lasat sa doarma pe jos. Iar tie...ti-am declarat razboi crunt si vaii cum iti mai place sa ma chinui! Ochi arzatori, buze salbatice, dinti in pielea de pe gat, urme de unghii pe spate...inimile noastre danseaza un dans ametitor numai de ele stiut! Tic-tac tic-tac la unison! Parca m-ai cunoaste de-o viata , asa de bine ma ghicesti! Si fiecare por al pielii mele tanjeste dupa atingerea ta calda si frenetica...Privam timpul de miscarea lui necontenita si il uitam pe un raft sub paltonul tau rosu...
  Tic- tac tic-tac la unison...apoi tacere...Imi odihnesc inima nebuna in palmele mainilor tale. Soarele nostru ne scalda sufletele bucuroase...
  Se face tarziu si vrei sa pleci...Ma uit cu ochii mari si uimiti la tine...ma simt ca o papusa in mainile dibace ale maestrului sau papusar...Intr- singura noapte ai daramat tot ce stiam si m-ai remodelat...Cum? Nu stiu! Dar stiu ca ai modelat ploaia d-afara in soare!
   Te strig din urma: " Ti-ai uitat: trei fire de par si parfumul tau in toata camera! ". Imi spui: " De ele ma pot dispensa, pastreaza-le tu ca amintire! ". In fond, chiar daca pleci acum, stiu ca ma placi asa cum sunt: UN PACATOS!

duminică, 28 noiembrie 2010

UNE LETTRE D’AMOUR…

J’ai besoin de toi ,
Comme la terre a besoin de pluie …

A l’aube nous etions embrasses

Tu m’emparas de mes levres ,
Le baiser dans l’aube …

Cette chose etait mon reve
Mais j’ai reve assez  de …
Tu es un tricheur !

Et tu es un pareil clochard ,
Sauves qui peut de ton amour cruel !
Tu m’emparas  de mon coeur ,
Et , puis , tu es parti …
Comme l’arc-en-ciel devenu invisible
Lentement , lentement …

Je ferais mes adieux a toi ,
Mais je ne pouvais pas t’oublier …
Mon amour …
Si tu etais un laid canard
Je t’aimais apres ce tout plus …

Les puces que tu me dirait ,
Je les crois vrais …
Je ne te jugeais pas , mais ,
Tu as le coeur trop troue ,
Ta voix n’est miel ,
Comme les autres jours !

Mais je t’aime comme la premiere fois …

Je t’apporterai de la lumiere dans ton coeur ,
J’echaufferai ton coeur de pierre ,
Mais laisse-moi entrer dans ta voie !

                                                                       


duminică, 17 octombrie 2010

Nedumerire ...


Frumoasa mea penita
S-a ruginit de stat
Copacul cel din curte
S-a galbejit , uitat …

Privind pe geamul albastrui
La roua calda-a diminetii
As vrea sa-mi regasesc din nou
Un rost in calea vietii

Uitate-s cele ale lumii
Cu frumusetea lor cu tot
In sufletu-mi nedumerit
Un loc sa le gasesc nu pot .

Nu pot sa stiu ce e cu mine
Nu inteleg ce mi-a facut
Sa fie farmece ciudate
Sau poate-al primaverii vant ?

Si stau asa ingandurata ,
Sau parc-as intelege …
Simtirile par a se naste
Cuvintele vor sa se lege …

Sa vrea iarasi sa-mi dea tarcoale
Sa-nchege bucuria
Sa vrea din nou sa prinda aripi
Iubirea , bate-o-ar vina ?

Scrisa intr-a 9-a sau a 10-a intr-o perioada de euforie :)

miercuri, 13 octombrie 2010

Seninatate...

Stau singur mut si surd
Si-ncerc sa zbier dupa dreptate
Incatusate gandurile toate
As prinde-n ele marea
Dar fara de folos...
La ce folos cand e asa departe?

Ingeri tristi cu aripi moi
Nu mai au seninatate
Si ziua vrea sa moara-n noapte...
Iar podul meu catre cer
S-a rupt de-atata greutate
Visu-mi e prea departe...
Ca sa-l mai ating...
Cand cerul ninge cu taciune
Ce ma arde...

Voi disparea in rai, legat de pat
Insetat de libertate...


listen:   http://www.youtube.com/watch?v=RF0HhrwIwp0&ob=av2e 

joi, 23 septembrie 2010

Zbucium...

Te strig din adancurile mele,
Te vrea toata fiinta mea...
Imi inabus strigatul cu durere
Caci inima nu poate uita...

Timpul a fost dusmanul nostru,
Un haos de neinteles
Timpul iubirii e un monstru!
Ucide inimi fara sens...

Si iar te strig fara sa preget
Dar tu n-auzi! o ceata grea...
Se lasa groasa de un deget
Peste-ntreaga fiinta a ta.

Te-ai ingropat in nestiinta
Intr-o fantana de clestar
Sadita in a mea fiinta,
Fara sa stiu, sa am habar!

Nu pot sa stiu de ce in mine
Ploua cu lacrimi fara sens,
Iubirea este pentru tine...
Un lucru fara de-nteles...

Ma privesti si ma cutremur
Un ochi verde, inghetat!
Si iar ma sting si iarasi tremur...
Plutesc o clipa in neant...

Dar cad din nou in noaptea alba
Si tu nu vrei sa ma ridici!
Ma simt prea mica si prea slaba
Tu nu ma vezi si iarasi pleci...

O dara neagra lasi in urma...
Un gand amar si zbuciumat...
Te pierd in a marii spuma
In inima valuri se bat!

Ganduri involburate se-ntretaie,
Zbuciumate ca si marea ta...
Am mai pierdut o batalie...
Intre viata si iubirea mea!

Compusa la inceputul clasei a 12-a, in orele de matematica...

Speranta

Compusa in clasa a 9-a. Enjoy!

Iubirea o inchisesem atunci...
Intr-o cutie de chibrituri
Caci greu este sa urci
Ale ei inalte ziduri...

Pana ce tu ai aparut...
Ca o lumina blanda
Ce incalzeste cand si cand
O frunza din copac pierduta

Atunci iubirea a scapat
Din cutiuta de chibrituri
Si inspre cer ne-a inaltat
Ca pasarile-n randuri, randuri...

De atunci sarutarea zorilor
Nu mai este asa amara
De-atunci lumina zilelor
Este mereu o primavara!

De-atunci o calda privire
Imi este scumpa ca si viata
Imi scalda sufletul in fericire
Ceea ce este acum speranta...

miercuri, 22 septembrie 2010

Visare...

Toamna ma cuprinde iara
Un brat rece, inghetat...
In zari suspina o vioara,
Un suflet trist, nealinat...

Ma pierd in a noptii umbra
Un gand de toamna ma-nfioara
Pereti-s reci si camera e sumbra
Si agonia ma doboara...

***

Si ma trezesc in paradis...
Mii de miresme ma inconjoara
Sute de flori ce abia s-au deschis
E o eterna primavara...

Lacul trasare alintat
De adierea vantului domol
Si zeci de raze- au desenat
Un semicerc color...

Iarba verde suspina
Sub mangaierea diminetii
Iar soarele si luna se-nclina
Savarsind sarutul eternitatii

Si sori si luni si stele s-aduna
Pe cerul cosmic toate-s aliniate
Fara ca vreuna s-apuna
Domnesc in deplina seninatate

Nici un zgomot nu zdruncina
Linistea primordiala...
Cerul ma ninge cu roua
Intr-o eterna primavara!


Poezia nu este terminata sau nu cred ca este terminata... Promit ca voi lucra la ea cand o sa am timp si inspiratie :)

marți, 7 septembrie 2010

Autoportret....

Compusa pentru un prieten care m-a rugat sa-i fac o poezie pentru una din fotografiile lui.




Imi umplu talpile cu praf de dor
Si mainile cu praf de stele
(Pe drum pornesc catre apus)
Ielele imi canta-n cor...
In hora ma prind cu ele
Azuriul cerului pe drumuri mi-e calauza
Si soapta soarelui de-apus
Mereu imi este muza..
Roua blajina eu am strans
S-o tes intr-o cununa
Sarutul zorilor l-am plans...
Si-am ras incet la mandra luna.


***


Intr-o cetate veche-am poposit,
De mii de culori ea geme!
Sufletul vechi l-am regasit...
Aici sunt EU, ce n-am mai fost...
De ceva vreme...

joi, 2 septembrie 2010

Sincer...

Sunt... o visatoare
As vrea... sa fie mereu vara
Pastrez...bucati din reviste, scrisori, poze vechi, caiete de amintiri
Mi-as dori...sa fiu mereu copil
Nu imi place...cand cineva sa uita ciudat la mine cand imit voci de copil
Ma tem...de intuneric si de moarte
Aud...melodiile din LOTR soundtrack
Imi pare rau..ca am pierdut persoane foarte dragi mie pentru totdeauna
Imi plac...toate lucrurile colorate care ma duc cu gandul la bomboane
Nu sunt...punctuala
Cant...in masina, cand sunt fericita, cand ma obsedeaza o melodie (si asta se intampla destul de des)
Niciodata... nu spun niciodata
Rar...fac de mancare in adevaratul sens al cuvantului
Plang...la filme cu poveste frumoasa
Nu sunt multumita...de genunchii mei :))
Nu imi place...frigul! sub nici o forma!
Sunt confuza...cand cineva nu-mi acorda atentie
Am nevoie...de multe dulciuri, de prieteni, de persoane care sa ma readuca cateodata cu picioarele pe pamant...
Ar trebui...sa radem mai mult, sa facem complimente mai des, sa deschidem larg ochii, sa ne sarutam mai des...

Acesta fiind momentul meu de sinceritate, let's get it started ...