Zbucium...

Te strig din adancurile mele,
Te vrea toata fiinta mea...
Imi inabus strigatul cu durere
Caci inima nu poate uita...

Timpul a fost dusmanul nostru,
Un haos de neinteles
Timpul iubirii e un monstru!
Ucide inimi fara sens...

Si iar te strig fara sa preget
Dar tu n-auzi! o ceata grea...
Se lasa groasa de un deget
Peste-ntreaga fiinta a ta.

Te-ai ingropat in nestiinta
Intr-o fantana de clestar
Sadita in a mea fiinta,
Fara sa stiu, sa am habar!

Nu pot sa stiu de ce in mine
Ploua cu lacrimi fara sens,
Iubirea este pentru tine...
Un lucru fara de-nteles...

Ma privesti si ma cutremur
Un ochi verde, inghetat!
Si iar ma sting si iarasi tremur...
Plutesc o clipa in neant...

Dar cad din nou in noaptea alba
Si tu nu vrei sa ma ridici!
Ma simt prea mica si prea slaba
Tu nu ma vezi si iarasi pleci...

O dara neagra lasi in urma...
Un gand amar si zbuciumat...
Te pierd in a marii spuma
In inima valuri se bat!

Ganduri involburate se-ntretaie,
Zbuciumate ca si marea ta...
Am mai pierdut o batalie...
Intre viata si iubirea mea!

Compusa la inceputul clasei a 12-a, in orele de matematica...