duminică, 17 octombrie 2010

Nedumerire ...


Frumoasa mea penita
S-a ruginit de stat
Copacul cel din curte
S-a galbejit , uitat …

Privind pe geamul albastrui
La roua calda-a diminetii
As vrea sa-mi regasesc din nou
Un rost in calea vietii

Uitate-s cele ale lumii
Cu frumusetea lor cu tot
In sufletu-mi nedumerit
Un loc sa le gasesc nu pot .

Nu pot sa stiu ce e cu mine
Nu inteleg ce mi-a facut
Sa fie farmece ciudate
Sau poate-al primaverii vant ?

Si stau asa ingandurata ,
Sau parc-as intelege …
Simtirile par a se naste
Cuvintele vor sa se lege …

Sa vrea iarasi sa-mi dea tarcoale
Sa-nchege bucuria
Sa vrea din nou sa prinda aripi
Iubirea , bate-o-ar vina ?

Scrisa intr-a 9-a sau a 10-a intr-o perioada de euforie :)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu