Mama...

Noaptea grea iarasi se lasa,

Vise negre ma apasa

Tresarind eu prin suspine...

O vad iarasi langa mine

Stand , veghind la capul meu

Ma intreaba dulce-n soapte :

“Ce e pui de plangi mereu,

Iar iti este somnul greu ?”

Dimineata, la trezire

Cu drag ea ma priveste

Raze de soare o-nconjoara

Desi abia el se iveste.

Zambetu-ti mi-e drag , mamico

Tot ce am mai scump pe lume

Si chipul tau cel mai dulce

Rupt din albele marilor  spume 

Zi de zi imi esti alaturi

Indrumand ai vietii pasi

Aratandu –mi ce e bine

Cum sa lupti, sa nu te lasi.

M-ai invatat inca de mica

Sa pretuiesc iubirea

Si ca mereu sa am speranta

Ca o sa vad si fericirea

Ea e o raza de lumina

Poposita –n viata mea

Ea e floarea din gradina

Ce rasare pururea !

Fiinta ei imi pretuieste ,

Intrece orice –avere

Cu ea, eu nu cunosc necazul

Si nici ce este o durere .

In semn de mare multumire 

In dar de ziua ta...

Ti-am scris o mica poezie

Cu toata dragostea mea !

Hehe, am gasit poezia asta ratacita printr-un raft... imi place la nebunie pentru ca exprima cu inocenta copilariei tot ce simt pentru mama... chiar si acum la varsta asta, ea este cea mai de pret pentru mine. Te iubesc mama si iti dedic aceasta poezie ( pe care presupun ca nu ti-am citit-o niciodata )! In dar de ziua ta...