sâmbătă, 11 decembrie 2010

Bunica...

Ca o icoana in altar
stralucitoare ca o stea
din universul planetar,
asa era bunica mea.

obrajii fini, brazdati de ani,
se-mbujorau cand ma vedea,
in brate gingas ma strangea,
asa era bunica mea.

cand negrul cal cel naravas,
in batatura ma trantea,
cu grija rana-mi oblojea,
asa era bunica mea...

sa ma fereasca de cel rau
mereu, mereu ma invata
ca sa ma rog la Dumnezeu,
asa era bunica mea...

 as da comori, as da oricat
macar un ceas sa fiu cu ea,
dar...dusa-i sus la Domnul sfant,
de mult,de mult...bunica mea...

ascultati: http://www.youtube.com/watch?v=dNZDIPvSLMg ( I cried my eyes out, and now i face the years, the way she loved me, vanished all the tears...)

miercuri, 8 decembrie 2010

Poveste...

Am facut un experiment azi intr-o ora de curs, impreuna cu prietena mea, Ioana, am incercat sa compunem o poezie: o strofa ea, o strofa eu. Iata ce a iesit:

Ioana: Imi doresc sa te privesc
           In razele soarelui
           Tu a zapezii craiasa
           In final a mea mireasa!

Gentiana: As da orice sa te sarut
               Ma pierd in ochii tai...
               Raman mereu mut
               Caci scapara vapai...

Ioana: In final destinul ne-a unit
           Eram ca soarele si luna
           La apus si rasarit...
           Am doborat minciuna! (vers modificat de Gentiana)

Gentiana: Tu - printul meu calare
               Pe-un inorog alb pur
               Eu-printesa zapezii tale
               Iubirea mea ti-o jur!

Ioana: Nasul  nostru e muntele,
          Iar nasa ne e marea
          Cununi vor pune pe tamplele
          Ce indeamna visarea...

Gentiana: Iar martori ne vor fi
              Copacii vechi s-izvorul...
               Legatura o va sfinti...
               Codrul Nemuritorul!

Ioana: Iubirea imbraca straie de gala,
          Aceasta e o seara regala,
          Dragostea sufletele le uneste,
          Tot ea de sus pe toti ne priveste...

Gentiana: Clopotei frumosi d-argint
               Ti-ai impletit in par
               Iar pielea ta superba...
               Miroase-a merisor!

Poezia nu este terminata, probabil o vom termina intr-o alta ora de curs :)

miercuri, 1 decembrie 2010

Visarea lui...

  Nu am lasat tacerea sa doarma...am ingropat-o in urechea mea surda si am rugat muzica sa se asterne peste sufletele noastre...M-ai provocat sa ma uit in ochii tai care ard mocnit cu taciuni si m-am predat in fata lor, lasandu-ma fermecat, precum sarpele ce iese din cos la indemnul muzicii vrajitorului sau...Am tavalit linistea prin nisipul plajelor pustii ce se intind in visarea ochilor nostrii si am transformat-o in zumzet. Mi-am izbit tampla de stelele fruntii razboi crunt si vai!...cum iti mai plactale si ti-am intanlit buzele...salbatice, moi, frumoase! M-au cucerit intr-o clipita si nici macar nu am avut timp sa protestez! Am ferecat clipita aceasta si as fi vrut s-o transform in eternitate...
  Tacere...muzica...ochii tai...liniste...iar zumzet...buzele! Ti le caut flamand in semiintuneric...mi-e dor de ele pentru ca au trecut 3 clipite fara sa le simt! Am furat ploaia de afara si am transformat-o in soarele semiintunericului nostru. Ne-am certat cu nebunia si-am agatat-o intr-un cui! Ne-am dusmanit cu puful din perne si l-am lasat sa doarma pe jos. Iar tie...ti-am declarat razboi crunt si vaii cum iti mai place sa ma chinui! Ochi arzatori, buze salbatice, dinti in pielea de pe gat, urme de unghii pe spate...inimile noastre danseaza un dans ametitor numai de ele stiut! Tic-tac tic-tac la unison! Parca m-ai cunoaste de-o viata , asa de bine ma ghicesti! Si fiecare por al pielii mele tanjeste dupa atingerea ta calda si frenetica...Privam timpul de miscarea lui necontenita si il uitam pe un raft sub paltonul tau rosu...
  Tic- tac tic-tac la unison...apoi tacere...Imi odihnesc inima nebuna in palmele mainilor tale. Soarele nostru ne scalda sufletele bucuroase...
  Se face tarziu si vrei sa pleci...Ma uit cu ochii mari si uimiti la tine...ma simt ca o papusa in mainile dibace ale maestrului sau papusar...Intr- singura noapte ai daramat tot ce stiam si m-ai remodelat...Cum? Nu stiu! Dar stiu ca ai modelat ploaia d-afara in soare!
   Te strig din urma: " Ti-ai uitat: trei fire de par si parfumul tau in toata camera! ". Imi spui: " De ele ma pot dispensa, pastreaza-le tu ca amintire! ". In fond, chiar daca pleci acum, stiu ca ma placi asa cum sunt: UN PACATOS!

duminică, 28 noiembrie 2010

UNE LETTRE D’AMOUR…

J’ai besoin de toi ,
Comme la terre a besoin de pluie …

A l’aube nous etions embrasses

Tu m’emparas de mes levres ,
Le baiser dans l’aube …

Cette chose etait mon reve
Mais j’ai reve assez  de …
Tu es un tricheur !

Et tu es un pareil clochard ,
Sauves qui peut de ton amour cruel !
Tu m’emparas  de mon coeur ,
Et , puis , tu es parti …
Comme l’arc-en-ciel devenu invisible
Lentement , lentement …

Je ferais mes adieux a toi ,
Mais je ne pouvais pas t’oublier …
Mon amour …
Si tu etais un laid canard
Je t’aimais apres ce tout plus …

Les puces que tu me dirait ,
Je les crois vrais …
Je ne te jugeais pas , mais ,
Tu as le coeur trop troue ,
Ta voix n’est miel ,
Comme les autres jours !

Mais je t’aime comme la premiere fois …

Je t’apporterai de la lumiere dans ton coeur ,
J’echaufferai ton coeur de pierre ,
Mais laisse-moi entrer dans ta voie !

                                                                       


duminică, 17 octombrie 2010

Nedumerire ...


Frumoasa mea penita
S-a ruginit de stat
Copacul cel din curte
S-a galbejit , uitat …

Privind pe geamul albastrui
La roua calda-a diminetii
As vrea sa-mi regasesc din nou
Un rost in calea vietii

Uitate-s cele ale lumii
Cu frumusetea lor cu tot
In sufletu-mi nedumerit
Un loc sa le gasesc nu pot .

Nu pot sa stiu ce e cu mine
Nu inteleg ce mi-a facut
Sa fie farmece ciudate
Sau poate-al primaverii vant ?

Si stau asa ingandurata ,
Sau parc-as intelege …
Simtirile par a se naste
Cuvintele vor sa se lege …

Sa vrea iarasi sa-mi dea tarcoale
Sa-nchege bucuria
Sa vrea din nou sa prinda aripi
Iubirea , bate-o-ar vina ?

Scrisa intr-a 9-a sau a 10-a intr-o perioada de euforie :)

miercuri, 13 octombrie 2010

Seninatate...

Stau singur mut si surd
Si-ncerc sa zbier dupa dreptate
Incatusate gandurile toate
As prinde-n ele marea
Dar fara de folos...
La ce folos cand e asa departe?

Ingeri tristi cu aripi moi
Nu mai au seninatate
Si ziua vrea sa moara-n noapte...
Iar podul meu catre cer
S-a rupt de-atata greutate
Visu-mi e prea departe...
Ca sa-l mai ating...
Cand cerul ninge cu taciune
Ce ma arde...

Voi disparea in rai, legat de pat
Insetat de libertate...


listen:   http://www.youtube.com/watch?v=RF0HhrwIwp0&ob=av2e