duminică, 28 noiembrie 2010

UNE LETTRE D’AMOUR…

J’ai besoin de toi ,
Comme la terre a besoin de pluie …

A l’aube nous etions embrasses

Tu m’emparas de mes levres ,
Le baiser dans l’aube …

Cette chose etait mon reve
Mais j’ai reve assez  de …
Tu es un tricheur !

Et tu es un pareil clochard ,
Sauves qui peut de ton amour cruel !
Tu m’emparas  de mon coeur ,
Et , puis , tu es parti …
Comme l’arc-en-ciel devenu invisible
Lentement , lentement …

Je ferais mes adieux a toi ,
Mais je ne pouvais pas t’oublier …
Mon amour …
Si tu etais un laid canard
Je t’aimais apres ce tout plus …

Les puces que tu me dirait ,
Je les crois vrais …
Je ne te jugeais pas , mais ,
Tu as le coeur trop troue ,
Ta voix n’est miel ,
Comme les autres jours !

Mais je t’aime comme la premiere fois …

Je t’apporterai de la lumiere dans ton coeur ,
J’echaufferai ton coeur de pierre ,
Mais laisse-moi entrer dans ta voie !

                                                                       


duminică, 17 octombrie 2010

Nedumerire ...


Frumoasa mea penita
S-a ruginit de stat
Copacul cel din curte
S-a galbejit , uitat …

Privind pe geamul albastrui
La roua calda-a diminetii
As vrea sa-mi regasesc din nou
Un rost in calea vietii

Uitate-s cele ale lumii
Cu frumusetea lor cu tot
In sufletu-mi nedumerit
Un loc sa le gasesc nu pot .

Nu pot sa stiu ce e cu mine
Nu inteleg ce mi-a facut
Sa fie farmece ciudate
Sau poate-al primaverii vant ?

Si stau asa ingandurata ,
Sau parc-as intelege …
Simtirile par a se naste
Cuvintele vor sa se lege …

Sa vrea iarasi sa-mi dea tarcoale
Sa-nchege bucuria
Sa vrea din nou sa prinda aripi
Iubirea , bate-o-ar vina ?

Scrisa intr-a 9-a sau a 10-a intr-o perioada de euforie :)

miercuri, 13 octombrie 2010

Seninatate...

Stau singur mut si surd
Si-ncerc sa zbier dupa dreptate
Incatusate gandurile toate
As prinde-n ele marea
Dar fara de folos...
La ce folos cand e asa departe?

Ingeri tristi cu aripi moi
Nu mai au seninatate
Si ziua vrea sa moara-n noapte...
Iar podul meu catre cer
S-a rupt de-atata greutate
Visu-mi e prea departe...
Ca sa-l mai ating...
Cand cerul ninge cu taciune
Ce ma arde...

Voi disparea in rai, legat de pat
Insetat de libertate...


listen:   http://www.youtube.com/watch?v=RF0HhrwIwp0&ob=av2e 

joi, 23 septembrie 2010

Zbucium...

Te strig din adancurile mele,
Te vrea toata fiinta mea...
Imi inabus strigatul cu durere
Caci inima nu poate uita...

Timpul a fost dusmanul nostru,
Un haos de neinteles
Timpul iubirii e un monstru!
Ucide inimi fara sens...

Si iar te strig fara sa preget
Dar tu n-auzi! o ceata grea...
Se lasa groasa de un deget
Peste-ntreaga fiinta a ta.

Te-ai ingropat in nestiinta
Intr-o fantana de clestar
Sadita in a mea fiinta,
Fara sa stiu, sa am habar!

Nu pot sa stiu de ce in mine
Ploua cu lacrimi fara sens,
Iubirea este pentru tine...
Un lucru fara de-nteles...

Ma privesti si ma cutremur
Un ochi verde, inghetat!
Si iar ma sting si iarasi tremur...
Plutesc o clipa in neant...

Dar cad din nou in noaptea alba
Si tu nu vrei sa ma ridici!
Ma simt prea mica si prea slaba
Tu nu ma vezi si iarasi pleci...

O dara neagra lasi in urma...
Un gand amar si zbuciumat...
Te pierd in a marii spuma
In inima valuri se bat!

Ganduri involburate se-ntretaie,
Zbuciumate ca si marea ta...
Am mai pierdut o batalie...
Intre viata si iubirea mea!

Compusa la inceputul clasei a 12-a, in orele de matematica...

Speranta

Compusa in clasa a 9-a. Enjoy!

Iubirea o inchisesem atunci...
Intr-o cutie de chibrituri
Caci greu este sa urci
Ale ei inalte ziduri...

Pana ce tu ai aparut...
Ca o lumina blanda
Ce incalzeste cand si cand
O frunza din copac pierduta

Atunci iubirea a scapat
Din cutiuta de chibrituri
Si inspre cer ne-a inaltat
Ca pasarile-n randuri, randuri...

De atunci sarutarea zorilor
Nu mai este asa amara
De-atunci lumina zilelor
Este mereu o primavara!

De-atunci o calda privire
Imi este scumpa ca si viata
Imi scalda sufletul in fericire
Ceea ce este acum speranta...

miercuri, 22 septembrie 2010

Visare...

Toamna ma cuprinde iara
Un brat rece, inghetat...
In zari suspina o vioara,
Un suflet trist, nealinat...

Ma pierd in a noptii umbra
Un gand de toamna ma-nfioara
Pereti-s reci si camera e sumbra
Si agonia ma doboara...

***

Si ma trezesc in paradis...
Mii de miresme ma inconjoara
Sute de flori ce abia s-au deschis
E o eterna primavara...

Lacul trasare alintat
De adierea vantului domol
Si zeci de raze- au desenat
Un semicerc color...

Iarba verde suspina
Sub mangaierea diminetii
Iar soarele si luna se-nclina
Savarsind sarutul eternitatii

Si sori si luni si stele s-aduna
Pe cerul cosmic toate-s aliniate
Fara ca vreuna s-apuna
Domnesc in deplina seninatate

Nici un zgomot nu zdruncina
Linistea primordiala...
Cerul ma ninge cu roua
Intr-o eterna primavara!


Poezia nu este terminata sau nu cred ca este terminata... Promit ca voi lucra la ea cand o sa am timp si inspiratie :)

marți, 7 septembrie 2010

Autoportret....

Compusa pentru un prieten care m-a rugat sa-i fac o poezie pentru una din fotografiile lui.




Imi umplu talpile cu praf de dor
Si mainile cu praf de stele
(Pe drum pornesc catre apus)
Ielele imi canta-n cor...
In hora ma prind cu ele
Azuriul cerului pe drumuri mi-e calauza
Si soapta soarelui de-apus
Mereu imi este muza..
Roua blajina eu am strans
S-o tes intr-o cununa
Sarutul zorilor l-am plans...
Si-am ras incet la mandra luna.


***


Intr-o cetate veche-am poposit,
De mii de culori ea geme!
Sufletul vechi l-am regasit...
Aici sunt EU, ce n-am mai fost...
De ceva vreme...