Au-tumn

Zumzet de soare in linistea primordiala...
Potop de ras in toamna dementiala...
Peste trotuarul gri de pan-acum
A rasarit un colorit de frunze nebun!
Miros de scortisoara te-mbie in zori
2 iubareti nu se mai satura d-amor.
Vinul din sticle, abia facut...
Striga la tine ca e de baut!
Parca si vantul s-a mai indulcit
Si-a luat gandul de la biciuit!
Un strugure pofticios te cheama sa-l gusti
Patura pufoasa te-asteapta la culcus.
Un sfarsit de saptamana frumos...
O zi de toamna cum de mult n-a mai fost!

Mama...

Noaptea grea iarasi se lasa,

Vise negre ma apasa

Tresarind eu prin suspine...

O vad iarasi langa mine

Stand , veghind la capul meu

Ma intreaba dulce-n soapte :

“Ce e pui de plangi mereu,

Iar iti este somnul greu ?”

Dimineata, la trezire

Cu drag ea ma priveste

Raze de soare o-nconjoara

Desi abia el se iveste.

Zambetu-ti mi-e drag , mamico

Tot ce am mai scump pe lume

Si chipul tau cel mai dulce

Rupt din albele marilor  spume 

Zi de zi imi esti alaturi

Indrumand ai vietii pasi

Aratandu –mi ce e bine

Cum sa lupti, sa nu te lasi.

M-ai invatat inca de mica

Sa pretuiesc iubirea

Si ca mereu sa am speranta

Ca o sa vad si fericirea

Ea e o raza de lumina

Poposita –n viata mea

Ea e floarea din gradina

Ce rasare pururea !

Fiinta ei imi pretuieste ,

Intrece orice –avere

Cu ea, eu nu cunosc necazul

Si nici ce este o durere .

In semn de mare multumire 

In dar de ziua ta...

Ti-am scris o mica poezie

Cu toata dragostea mea !

Hehe, am gasit poezia asta ratacita printr-un raft... imi place la nebunie pentru ca exprima cu inocenta copilariei tot ce simt pentru mama... chiar si acum la varsta asta, ea este cea mai de pret pentru mine. Te iubesc mama si iti dedic aceasta poezie ( pe care presupun ca nu ti-am citit-o niciodata )! In dar de ziua ta...

As da din lumea asta orice...

Prin rafturi de biblioteci

Ratacisem candva o carte

Si nicidecum atunci n-aveam

Ganduri de moarte...

Cand esti bolnav, toti te ocolesc ,

O pasare nu-ti canta

Parintii nu mai nadajduiesc

Si lacrimi amare-i podidesc

As da din lumea asta orice

Izvor eu sa mai vad odata 

Soarele iar rasarind

Si o cireasa coapta

As da din lumea asta-orice

Sa vina iar la mine

Sa retraim iar ce a fost,

Sentimentele sa-renvie

Adusese-n viata mea

O mare de lumina

Acum el a plecat

Si frunzele suspina !

Inima mi s-a-ntunecat

De o amara boala

As da din  lumea asta-orice

Natura-mi sa nu moara... 

Compusa acum mult timp, prin clasa a 6-a parca,  eram la inceput, dar stiu ca este inspirata din realitate ...

Prinsa...

Prinsa in noian de lume,
Prinsa sub rasaritul de maine...
Mergand aiurit pe strada,
Nimeni gandurile sa mi le vada...
Ma bucur ca un copil in mine...
Cand te revad de fiecare data
Doar si atat imi e bine,
Sunt prinsa mereu...
Sunt prinsa de tine! 

Zana de ceara

Stau langa tine...
Zana de ceara,
Din cer plang norii
Picur-a toamna...

Stau langa tine...
Linistita, zambesti
Stau si vad...
Cum vrei sa te topesti...

***

As fi vrut atunci
Sa te fi urmat...
De lume-ai vrut sa fugi,
Spre ceruri ai zburat!

In lumea mea acum...
Singura am ramas
Si fara tine stiu...
Ca viata-i fara glas!

(Tot pentru Oana...)

Fata fara iubire...

La geam eu vad o fata...

Plangand isi duce dorul,

Cu inima-I curata ,

Isi mai asteapta amorul

Dar el este departe ,

La ea nu se gandeste

Si fata iarasi plange

De jale se topeste !

Si parca il zareste,

Venind iar pe carare ...

Ba nu , este o umbra

Si fetei I se pare...

Pe langa ea au trecut

Si iarna , primavara ...

Dar fetei nu-I pasa de ele

Caci duce o grea povara

Eu o zaresc de-aproape

Cum trist ea imi suspina

Si pare ca-I o floare

Rupta din radacina !

Tu pentru cine plangi ?

O,suflet necajit !

De viata sa nu fugi

O,suflet pustiit !

Pentru buna mea prietena, Oana, care din pacate nu mai este printre noi...