Zbucium...

Te strig din adancurile mele,
Te vrea toata fiinta mea...
Imi inabus strigatul cu durere
Caci inima nu poate uita...

Timpul a fost dusmanul nostru,
Un haos de neinteles
Timpul iubirii e un monstru!
Ucide inimi fara sens...

Si iar te strig fara sa preget
Dar tu n-auzi! o ceata grea...
Se lasa groasa de un deget
Peste-ntreaga fiinta a ta.

Te-ai ingropat in nestiinta
Intr-o fantana de clestar
Sadita in a mea fiinta,
Fara sa stiu, sa am habar!

Nu pot sa stiu de ce in mine
Ploua cu lacrimi fara sens,
Iubirea este pentru tine...
Un lucru fara de-nteles...

Ma privesti si ma cutremur
Un ochi verde, inghetat!
Si iar ma sting si iarasi tremur...
Plutesc o clipa in neant...

Dar cad din nou in noaptea alba
Si tu nu vrei sa ma ridici!
Ma simt prea mica si prea slaba
Tu nu ma vezi si iarasi pleci...

O dara neagra lasi in urma...
Un gand amar si zbuciumat...
Te pierd in a marii spuma
In inima valuri se bat!

Ganduri involburate se-ntretaie,
Zbuciumate ca si marea ta...
Am mai pierdut o batalie...
Intre viata si iubirea mea!

Compusa la inceputul clasei a 12-a, in orele de matematica...

Speranta

Compusa in clasa a 9-a. Enjoy!

Iubirea o inchisesem atunci...
Intr-o cutie de chibrituri
Caci greu este sa urci
Ale ei inalte ziduri...

Pana ce tu ai aparut...
Ca o lumina blanda
Ce incalzeste cand si cand
O frunza din copac pierduta

Atunci iubirea a scapat
Din cutiuta de chibrituri
Si inspre cer ne-a inaltat
Ca pasarile-n randuri, randuri...

De atunci sarutarea zorilor
Nu mai este asa amara
De-atunci lumina zilelor
Este mereu o primavara!

De-atunci o calda privire
Imi este scumpa ca si viata
Imi scalda sufletul in fericire
Ceea ce este acum speranta...

Visare...

Toamna ma cuprinde iara
Un brat rece, inghetat...
In zari suspina o vioara,
Un suflet trist, nealinat...

Ma pierd in a noptii umbra
Un gand de toamna ma-nfioara
Pereti-s reci si camera e sumbra
Si agonia ma doboara...

***

Si ma trezesc in paradis...
Mii de miresme ma inconjoara
Sute de flori ce abia s-au deschis
E o eterna primavara...

Lacul trasare alintat
De adierea vantului domol
Si zeci de raze- au desenat
Un semicerc color...

Iarba verde suspina
Sub mangaierea diminetii
Iar soarele si luna se-nclina
Savarsind sarutul eternitatii

Si sori si luni si stele s-aduna
Pe cerul cosmic toate-s aliniate
Fara ca vreuna s-apuna
Domnesc in deplina seninatate

Nici un zgomot nu zdruncina
Linistea primordiala...
Cerul ma ninge cu roua
Intr-o eterna primavara!


Poezia nu este terminata sau nu cred ca este terminata... Promit ca voi lucra la ea cand o sa am timp si inspiratie :)

Autoportret....

Compusa pentru un prieten care m-a rugat sa-i fac o poezie pentru una din fotografiile lui.




Imi umplu talpile cu praf de dor
Si mainile cu praf de stele
(Pe drum pornesc catre apus)
Ielele imi canta-n cor...
In hora ma prind cu ele
Azuriul cerului pe drumuri mi-e calauza
Si soapta soarelui de-apus
Mereu imi este muza..
Roua blajina eu am strans
S-o tes intr-o cununa
Sarutul zorilor l-am plans...
Si-am ras incet la mandra luna.


***


Intr-o cetate veche-am poposit,
De mii de culori ea geme!
Sufletul vechi l-am regasit...
Aici sunt EU, ce n-am mai fost...
De ceva vreme...

Sincer...

Sunt... o visatoare
As vrea... sa fie mereu vara
Pastrez...bucati din reviste, scrisori, poze vechi, caiete de amintiri
Mi-as dori...sa fiu mereu copil
Nu imi place...cand cineva sa uita ciudat la mine cand imit voci de copil
Ma tem...de intuneric si de moarte
Aud...melodiile din LOTR soundtrack
Imi pare rau..ca am pierdut persoane foarte dragi mie pentru totdeauna
Imi plac...toate lucrurile colorate care ma duc cu gandul la bomboane
Nu sunt...punctuala
Cant...in masina, cand sunt fericita, cand ma obsedeaza o melodie (si asta se intampla destul de des)
Niciodata... nu spun niciodata
Rar...fac de mancare in adevaratul sens al cuvantului
Plang...la filme cu poveste frumoasa
Nu sunt multumita...de genunchii mei :))
Nu imi place...frigul! sub nici o forma!
Sunt confuza...cand cineva nu-mi acorda atentie
Am nevoie...de multe dulciuri, de prieteni, de persoane care sa ma readuca cateodata cu picioarele pe pamant...
Ar trebui...sa radem mai mult, sa facem complimente mai des, sa deschidem larg ochii, sa ne sarutam mai des...

Acesta fiind momentul meu de sinceritate, let's get it started ...