Toamna ma cuprinde iara
Un brat rece, inghetat...
In zari suspina o vioara,
Un suflet trist, nealinat...
Ma pierd in a noptii umbra
Un gand de toamna ma-nfioara
Pereti-s reci si camera e sumbra
Si agonia ma doboara...
***
Si ma trezesc in paradis...
Mii de miresme ma inconjoara
Sute de flori ce abia s-au deschis
E o eterna primavara...
Lacul trasare alintat
De adierea vantului domol
Si zeci de raze- au desenat
Un semicerc color...
Iarba verde suspina
Sub mangaierea diminetii
Iar soarele si luna se-nclina
Savarsind sarutul eternitatii
Si sori si luni si stele s-aduna
Pe cerul cosmic toate-s aliniate
Fara ca vreuna s-apuna
Domnesc in deplina seninatate
Nici un zgomot nu zdruncina
Linistea primordiala...
Cerul ma ninge cu roua
Intr-o eterna primavara!
Poezia nu este terminata sau nu cred ca este terminata... Promit ca voi lucra la ea cand o sa am timp si inspiratie :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu